VAI CELOR CE COBOARĂ ÎN EGIPT pentru ajutor și se sprijină pe cai și se încred în care, pentru că [sunt] multe, și în călăreți, pentru că sunt foarte tari, DAR NU PRIVESC LA CEL SFÂNT AL LUI ISRAEL, nici nu caută pe DOMNUL! Și TOTUȘI EL [este] înțelept și va aduce răul și NU ÎȘI VA RETRAGE CUVINTELE, ci se va ridica împotriva casei făcătorilor de rău și împotriva ajutorului celor ce lucrează nelegiuire. (Isaia 31:1-2)
Luna noiembrie a acestui an a fost martorul Conferinței ONU privind schimbările climatice (COP27) ce a avut loc în orașul-stațiune Sharm El-Sheik din Egipt. Departe de a se bucura de consensul lumii științifice, presupusa problemă a încălzirii globale care a fost abordată cu această ocazie este justificată prin manipularea grosolană a datelor. De fapt, toată această mobilizare și toate eforturile care se fac sub pretextul unei astfel de amenințări nu își pot găsi explicația în nimic altceva decât în răzvrătirea față de Cuvântul lui Dumnezeu.
RĂZBOIUL EGIPTULUI ÎMPOTRIVA ADEVĂRATEI ȘTIINȚE
Cred că locația pentru acest summit nu a fost aleasă la voia întâmplării. Egiptul este în mare măsură leagănul unor pseudo-științe moderne precum evoluționismul, psihologia, hipnotismul sau alte forme de spiritism modern. Nu pentru că cei mai mari oameni de știință ai ultimelor secole ar fi egipteni, ci pentru că invadarea țării de pe Nil de către armatele lui Napoleon a deschis calea pentru egiptologia modernă, mulţi cercetători fascinaţi de străvechea civilizaţie mergând acolo în prima parte a sec. XIX pentru a studia misterele ei antice.
Marea problemă este că și Scriptura a ajuns să fie subiectul abordării unor astfel de pseudo-științe nenorocite. Critica textuală și paleografia au luat un mare avânt tot în Egipt. Astfel, sub pretextul abordării științifice a Bibliei, acestă carte sfântă a ajuns să fie tratată ca o operă omenească și, din această cauză, necredința a devenit standardul mediului academic și teologic al lumii creștine.
RĂZBOIUL EGIPTULUI ÎMPOTRIVA CUVÂNTULUI
Îngreunați munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; și SĂ NU DEA ATENȚIE LA CUVINTE DEȘARTE. (Exodul 5:9)
Israel reprezintă poporul căruia Dumnezeul Creator a încredinţat cuvintele Sale [vezi Rom. 3:2]. Înainte ca să primească aceste cuvinte în formă scrisă, ei au fost nevoiți să facă față împietririi semețe a lui Faraon. El și-a exprimat împotrivirea prin avertizarea ca evreii să nu dea atenție la cuvinte deșarte. Deci, pentru acest despot, cuvintele lui Dumnezeu trebuia privite ca fiind ceva nedemn de a fi luat în serios.
Astfel, înainte ca Cel Atotputernic să vorbească urmașilor lui Avraam din mijlocul focului, al tunetelor şi fulgerelor, El a trebuit să îi scoată pe aceștia din cuptorul de fier (Deut. 4:20) al țării opresoare. Nu întâmplător, primele cuvinte rostite de pe muntele Sinai în auzul acestora au fost:
Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care TE-A SCOS DIN ŢARA EGIPTULUI, AFARĂ din casa robiei … (Ex. 20:2).
Treaba e că, dacă vrei astăzi să mergi să vizitezi muntele pe care tradiția l-a identificat ca fiind Sinaiul, va trebui să obții întâi viză tocmai din partea statului egiptean. Are de-a face această ironie cu modificarea granițelor, sau este ceva mai mult la mijloc?
Ei bine, Biblic vorbind, Sinaiul se află în pustia Madianului, locul unde Marele EU SUNT S-a arătat prima dată lui Moise şi de unde urma ca mai apoi să vorbească poporului eliberat din robie [vezi Ex. 3:12 şi Fapte 7:38]. Mai apoi, la peste 1500 de ani distanță, apostolul Pavel localizează muntele ca fiind în Arabia [vezi Gal. 4:25]. Iar în zilele noastre adevărul este atât de bine-documentat încât nu știu ce să aleg din multitudinea de resurse disponibile. Există filmări cu drone care reconstituie tot drumul de la Marea prin mijocul căreia poporul eliberat a trecut până la pustia Sinaiului unde se află stânca despicată, peștera lui Ilie, altarul lui Moise, dar și însemnele cultului vițelului de aur. Mai mult, actuala politică de deschidere a guvernului saudit face posibilă organizarea de excursii în zonă:
FALSUL MUNTE SINAI ȘI SEMNIFICAȚIA LUI
Ca parte a summitului climatic a fost plănuită și o întâlnire a liderilor religioși la Sinaiul egiptean în duminica zilei de 13 noiembrie. Scopul era desfășurarea unei ceremonii de pocăință, dar și primirea „celor zece porunci ale justiției climatice”. Din motive de securitate, organizatorii țării-gazdă au permis ca aceasta să aibă loc doar într-un cadru mult mai restrâns decât fusese prevăzut. Totuși, chiar și așa, ceea ce au afișat cei prezenți cu acea ocazie a fost uimitor! Așa-zisa pocăință climatică a constat în spargerea unor table de lut, ca semn că cele Zece Porunci primite de Moise nu sunt suficiente pentru a „salva planeta” și că avem nevoie de în schimb de cele climatice. Și, pentru ca sfidarea la adresa Creatorului să meargă până la capăt, „ceremonia” de spargere a tableleor a fost oficiată tocmai de către un reprezentant al poporului căruia i-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.
La poalele aceluiași pseudo-Sinai egiptean se află Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Aici e locul unde Constantin von Tischendorf a pus mâna pe un manuscris care atunci, în secolul XIX, a fost proclamat drept cel mai vechi exemplar al Bibliei. Doar că această Biblie nu prea semănă cu ceea ce atunci era recunoscut drept Scriptură. Însă, aceeași lume academică ce s-a grăbit să îmbrățișeze respectivul mss. ca fiind cel mai vechi, a folosit această premisă pentru teoria că textul originar al Bibliei s-a pierdut. Aceasta a fost terenul fertil pentru abandonarea textului păstrat și producerea unui așa-zis text reconstituit care să-l înlocuiască: textul critic. Nu vreau să intru în alte detalii, doresc doar să spun că acesta este încă un motiv care mă face să cred că muntele în cauză este un Sinai al diavolului. Este locul unde vrăjmașul a ales să-și manifeste într-un mod special răzvrătirea față de Cuvântul sfânt prin înlocuirea cu propriile lui cuvinte. Manuscrisul găsit de Tischendorf se pare că fusese scris cu doar ceva ani înainte pe muntele Athos, însă a fost plasat special la mănăstirea respectivă, motiv pentru care a și fost botezat sub numele de Codex Sinaiticus. Mai multe despre această istorie găsiți în acest articol:
CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NICIDECUM NU VOR TRECE. (MATEI 24:35)
De acum înainte, ÎN TOATE ZILELE PĂMÂNTULUI, semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta [h7673 – יִשְׁבֹּֽתוּ (šāḇaṯ), compară cu 2Cron. 36:21]. (Geneza 8:22, GBV)
Așa sună o traducere literală a declarației făcute de Cel Atotputernic după potop. Ea este în deplină armonie cu cele scrise în 2Pet. 3:4-12. Potrivit textului, cerurile și pământul de acum PRIN ACELAȘI CUVÂNT sunt păstrate … (v. 7). Nu există aminințare nucleară, cataclismică sau climatică ce poate să schimbe ceva în acestă privință: planeta noastră este păstrată prin același Cuvânt care a creat toate lucrurile. Însă nu pentru totdeauna! Pentru că același verset spune că ea este rezervată focului pentru ZIUA JUDECĂȚII și a pieirii oamenilor neevlavioși. Această Zi a Judecății poate fi înțeleasă potrivit principiului enunțat la versetul următor: că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi (v. 8). Ea mai este numită și Ziua Domnului (v. 10), care pretutindeni în Scriptură este ziua a 7-a [vezi Ex. 20:10; 35:2; Deut. 5:14 sau Mar. 2:28].
Deci Ziua Domnului este cel de-al șaptelea mileniu, iar zilele pământului de care vorbește Gen. 8:22 sunt cei 6000 de ani care îl preced. Dacă pe toată perioada zilelor pământului semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta, iată la ce trebuie să ne așteptăm de la venirea Zilei Domnului:
Dar ziua Domnului va veni ca un hoț în noapte; în acea zi cerurile vor trece cu zgomot mare, iar elementele se vor topi cu căldură mare; de asemenea pământul și faptele care sunt pe el vor fi arse în întregime. Văzând, așadar, că toate acestea se vor descompune, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi în comportare sfântă și evlavie, Așteptând și grăbindu-vă spre venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile fiind în foc se vor descompune și elementele se vor topi cu căldură mare? (2 Petru 3:10-12)
Urlaţi, căci ZIUA DOMNULUI [este] aproape; va veni ca o nimicire de la cel Atotputernic. De aceea toate mâinile vor slăbi şi inima fiecărui om se va topi; Şi vor fi înspăimântaţi; junghiuri şi întristări îi vor apuca; vor fi în durere ca o femeie în travaliu; se vor uimi unul pe altul; feţele lor [vor fi] ca flăcările. Iată, ziua DOMNULUI vine, crudă, deopotrivă cu furie şi mânie înverşunată, PENTRU A LĂSA ŢARA PUSTIITĂ, iar EL ÎI VA NIMICI PE PĂCĂTOŞII DIN EA. Fiindcă stelele cerului şi constelaţiile acestuia nu îşi vor da lumina, soarele va fi întunecat în mersul lui şi luna nu va face ca lumina ei să strălucească. Şi voi pedepsi lumea pentru răul [oamenilor] şi pe cei stricaţi pentru nelegiuirea lor; şi voi face ca aroganţa celor mândri să înceteze şi voi doborî trufia tiranilor. Voi face pe om mai preţios decât aurul fin, pe om [mai preţios] decât lingoul de aur din Ofir. De aceea voi scutura cerurile şi pământul se va clinti din locul său, în furia şi în ZIUA DOMNULUI oştirilor ÎNVERŞUNATE. (Isaia 13:6-13)
Voi mistui cu desăvârșire totul de pe fața pământului, spune DOMNUL. Voi mistui pe om și pe animal; voi mistui păsările cerului și peștii mării și pietrele de poticnire împreună cu cei stricați; și voi stârpi omul de pe pământ, spune DOMNUL. […] Ziua cea mare a DOMNULUI este aproape, este aproape, și se grăbește foarte mult, vocea zilei DOMNULUI; viteazul va striga acolo cu amar. Ziua aceea este o zi a furiei, o zi de necaz și strâmtorare, o zi de secătuire și de pustiire, o zi de întuneric și de întunecime, o zi cu nori și de întuneric gros, O zi a trâmbiței și a alarmei împotriva cetăților întărite și împotriva turnurilor înalte. Și voi aduce strâmtorare peste oameni pentru ca ei să umble ca orbii, PENTRU CĂ AU PĂCĂTUIT ÎMPOTRIVA DOMNULUI; și sângele lor va fi vărsat ca țărâna, și carnea lor ca balega. Nici argintul lor, nici aurul lor nu va fi în stare să îi scape în ZIUA FURIEI DOMNULUI; dar TOT ŢINUTUL VA FI MISTUIT DE FOCUL GELOZIEI LUI, pentru că el va face chiar o descotorosire grabnică de toţi cei care locuiesc în ţinut.(Țefania 1:2-3, 14-18)
Credeți că am putea prin reducerea emisiilor de CO2 și îmbrățișarea agendei climatice să schimbăm vreo iotă din cuvintele acestea? Biblia spune că Ziua cea mare a judecății va aduce cu sine pustiirea pământului, pentru că locuitorii acestuia au păcătuit împotriva Creatorului. Păcatul este definit tocmai de acele porunci care au fost scrise pe tablele legii și care au fost tratate cu dispreț la summitul din Egipt, în timp ce acele infame „porunci climatice” au fost înălțate ca ceva vrednic de urmat.
Notă: Citatele biblice au fost luate din traducerea Fidela (BTF)
