Acest loc destinat omului, în imediata apropiere a tronului universului, fusese ocupat odată de Lucifer împreună cu alți îngeri, care au ales să se răzvrătească. Pentru ca omul să poată lua locul îngerilor căzuți, loialitatea lui trebuia să fie testată. REALITATEA aceasta a MARELUI CONFLICT COSMIC dintre bine și rău, dintre Hristos alături de îngerii rămași credincioși și Satana împreună cu îngerii care s-au răzvrătit, reprezintă nu doar contextul în care se dă bătălia pentru loialitatea omului, ci și TEMA DE BAZĂ CARE RĂZBATE ÎNTREAGA PROFEȚIE biblică. (Gen. 2:15; Apoc. 12:7-9)

Cu privire la sfânta cetate, locul unde Hristos S-a dus să pregătească locașuri pentru cei răscumpărați, stă scris:

Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faț‏a Lui, și Numele Lui va fi pe frunț‏ile lor. (Apoc. 22:3-4)

Ce privilegiu! Mai există oare astfel de ființe create, cărora Suveranul universului să le fi făcut o astfel de onoare? Iată răspunsul:

Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri (Mat. 18:10).

Această avertizare a Mântuitorului amintește de îngerii care, în calitate de duhuri slujitoare, îndeplinesc o lucrare importantă în folosul fiecărui copil al familiei omenești. Ei au acces direct la tronul universului, în prezența Tatălui ceresc și raportează orice faptă de nedreptate care se săvârșește pe acest pământ.

Biblia vorbește însă despre un înger maiestuos în înfățișarea lui, care ocupa poziția de heruvim ocrotitor, cea mai apropiată poziție de tronul lui Dumnezeu atribuită vreunei ființe create:

Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare (Ez. 28:14).

Se mai află această făptură și astăzi acolo, în mijlocul pietrelor scânteietoare din imediata prezență a Celui preasfânt? Nu, pentru că tot Biblia ne comunică hotărârea luată împotriva acestui heruvim: te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare (v. 16). Acest înger s-a răzvrătit împotriva guvernării pline de înțelepciune a Creatorului și, mai mult, a atras după el în răzvrătire o parte importantă dintre îngerii care, asemenea lui, avuseseră înainte acces nemijlocit la tronul Tatălui ceresc. Asemenea aceluia pe care și l-au ales drept conducător al lor, îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa (Iuda 1:6) au ales o cale a neascultării și aceasta i-a făcut nepotriviți pentru a mai locui în cer.

Această realitate dă o nouă semnificație scopului pe care Dumnezeu l-a avut încă de la început cu omul. Iată ce spune Cuvântul inspirat:

L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mînilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui (Evr. 2:7-8).

Creat doar cu puțin inferior, omul urma să se înmulțească și să se dezvolte până când natura lui avea să fie egală cu aceea a îngerilor cerești, pentru a locui în societatea acestor ființe nobile lângă scaunul de domnie al universului. Adică tocmai locul de unde Lucifer, heruvimul devenit de acum diavolul și Satana, a fost alungat împreună cu îngerii care l-au urmat.

Este de la sine înțeles că nu era nicidecum planul lui Dumnezeu ca, după ce l-a alungat pe Satana din cer pentru răzvrătirea lui, El să readucă în prezența Sa răzvrătirea, de data aceasta prin om. Locul îngerilor căzuți trebuia să fie ocupat de niște ființe loiale Creatorului. Pentru ca omul să poată împlini planul dumnezeiesc, trebuia ca întâi loialitatea sa să fie testată:

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească (Gen. 2:15).

Pentru că singurul loc unde vrăjmașul de care Adam trebuia să păzească grădina avea acces la om era pomul cunoștinței binelui și răului, testul loialității avea să fie legat de acel pom. Știm însă ceea ce a urmat. Am auzit cu siguranță de eșecul primilor noștri părinți atunci când ei au dat curs ispitei vrăjmașului în neascultare față de porunca expresă a lui Dumnezeu.

Acest act de neascultare l-a descalificat pe om să ocupe poziția destinată lui încă de la creațiune. Totuși, așa cum vom vedea când vom aprofunda următoarele principii călăuzitoare în studiul profeției, Dumnezeu nu a renunțat. Locul pe care Adam și urmașii lui ar fi trebuit să îl ocupe, va fi în cele din urmă luat de familia celor răscumpărați prin sângele Mântuitorului. Despre aceștia Isus a spus că, atunci când vor ajunge să locuiască în prezența Creatorului vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer (Mat. 22:30). Creat doar cu puțin mai prejos decât îngerii, omul va ajunge în cele din urmă asemenea lor, atât în privința capacităților, cât și în privința desăvârșirii morale. Pentru că, așa cum am afirmat deja, Dumnezeu nu va lua înapoi la cer răzvrătirea și păcatul, după ce Satana a fost alungat de acolo tocmai din acest motiv.

Astfel, scopul final spre care profeția arată se va împlini în contextul marii lupte dintre bine și rău, în care credința fiecarui om este testată pentru a dovedi de partea cui se află loialitatea lui: de partea Creatorului sau de partea marelui răzvrătit.

← ◊ →