8. Caracter necondiționat

Profeția transmisă prin intermediul unei descoperiri dumnezeiești (vis sau viziune) care se repetă semnifică faptul că acea profeție este una necondiționată. Aceasta însemnă că putem fi siguri de împlinirea negreșită și în mod deplin a prezicerilor ei. (Gen. 41:32)

Cât timp S-a aflat pe acest pământ Isus a trăit într-o ascultare deplină și desăvârșită de glasul Tatălui ceresc:

El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”.(1Pet. 2:22)

Iată replica acestui Exemplu desăvârșit, de această dată la nivel colectiv:

Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare.(Țef. 3:13)

Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Apoc. 14:5).

Investigând mai îndeaproape ultimul text amintit, observăm că aici Dumnezeu ne vorbește în cartea Apocalipsei de 144000 de slujitori ai Săi însemnați în frunte cu pecetea Sa și care trebuie să dea piept cu fiara și cu icoana fiarei în conflictul final al istoriei. Desigur, aici avem de-a face cu un limbaj simbolic. Însă întrebarea rămâne: vor exista vreodată acești 144000 de urmași ai lui Hristos care să imite în mod desăvârșit exemplul Său? Cu atât mai mult cu cât am văzut deja că multe profeţii au de-a face cu împlinirea sau nu a planurilor lui Dumnezeu de către poporul Său și că există profeţii în Vechiul Testament care nu s-au împlinit niciodată în mod deplin şi literal pentru că nu au fost împlinite condiţiile. Cunoscând acest principiu al împlinirii condiționate (Ier. 18:7-10) cum putem ști sigur că profeția din Apocalipsa cu privire la cei 144000 va deveni într-o zi, într-adevăr, realitate?

Un vis tulburător
Pentru a înțelege caracterul distinct al profețiilor din Apocalipsa fața de multe dintre profețiile Vechiului Testament ne vom opri în acest moment asupra visului pe care faraonul Egiptului care a fost contemporan cu patriarhul Iosif l-a avut, vis prin care Dumnezeu l-a avertizat cu privire la venirea a şapte ani de foamete, aceasta după alţi şapte de ani de prosperitate. Putea oare acest împărat al Egiptului, asemenea monarhului din Ninive, să facă ceva pentru ca avertizarea privind anii de foamete să nu se mai împlinească? Nu! Singurul lucru pe care împăratul Egiptului îl avea de făcut era să ia măsuri şi să se pregătească în anii de prosperitate, pentru anii de foamete. De unde putem şti lucrul acesta? Din principiul biblic enunţat cu ocazia tâlcuirii descoperirii dumnezeieşti de un mare interpret al profeţiei – el însuşi fiind unul din profeţii din vechime:

Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. Geneza 41:32

A fost oare acesta un principiu al interpretării descoperit de profet atunci, în momentul când a tâlcuit visul lui Faraon? Dacă studiem viaţa lui Iosif mai îndeaproape aflăm că atunci când avea numai 17 ani, el a avut două visuri consecutive, având în esenţă acelaşi mesaj: că el, deși aproape cel mai tânăr, avea să devină cel mai important membru al familiei tatălui său (Gen.37:5-10). Aceasta i-a înfuriat pe fraţii lui într-atât de mult încât au hotărât să-l omoare pe făuritorul de visuri (Gen. 37:19). Și împreună cu el trebuia desigur să moară visurile profetice: să-l omorâm şi [] vom vedea ce se va alege de visurile lui (Gen 37:20).

Dar profeţia este mai sigură şi mai tare (2Pet. 1:19) decât orice plan omenesc. Tocmai complotul care ar fi trebuit să zădărnicească împlinirea visurilor a declanşat o serie de împrejurări care au ajutat la împlinirea acestora. Ajuns în Egipt din pricina urii fraţilor săi, Iosif este pus în situaţia de a tâlcui visul pe care împăratul Egiptului l-a visat de două ori. Aceasta a dus la schimbarea statutului său din prizonier şi rob, la cea mai înaltă poziţie din toată împărăţia lui Faraon. Mai apoi, la 21 de ani distanţă de visurile pe care Iosif le avusese în adolescenţă, cei 11 fraţi ai lui vin şi se pleacă înaintea sa. Era al doilea an de foamete prezis de visul lui Faraon, iar fraţii lui, constrânşi de această foamete, vin pentru a doua oară şi se înfăţişează înaintea lui Iosif precum nişte supuşi.

Două cărți profetice importante pentru timpurile noaste
Ce putem spune însă despre cartea lui Daniel? În cazul visului lui Faraon avem şapte ani de prosperitate urmaţi de şapte ani de foamete, prefiguraţi prin simboluri diferite: şapte vaci grase urmate de şapte vaci slabe, şi şapte spice frumoase şi pline urmate de şapte spice slabe şi arse. În cartea profetului Daniel vedem de asemenea un şir evenimente istorice, repetate sub simboluri diferite şi din perspective diferite. Istoria lumii cu succesiunea de împărăţii este ilustrată în visul din Daniel 2 printr-o statuie compusă din metale diferite şi apoi reluată în Daniel 7 prin simbolul unor fiare, așa cum se poate observa în imaginea de la link-ul de mai jos:

Picture7

Istoria confirmă că succesiunea de imperii prezisă în capitolele cărții lui Daniel s-a împlinit în mod exact. Acelaşi fel de repetare sub simboluri diferite şi oferind perspective diferite asupra aceloraşi evenimente se regăseşte şi în Apocalipsa (vezi anexa A a studiilor Apocalipsa – lumina din miezul nopții).

Ce însemnătate are aceasta pentru noi? Atunci când avem de-a face cu profeții necondiționate, nu putem face nimic pentru a schimba cursul evenimentelor care Dumnezeu, în preștiința Sa, a prezis că urmează să aibă loc. Datoria care ne revine nouă în această privința este ca, știind aceste lucruri, să luăm măsurile necesare pentru a fi pregătiți în fața încercărilor viitoare, despre care am fost avertizați. Trebuie să va spun că, indiferent ce v-ar promite politicienii, economiştii, oamenii de ştiinţă sau liderii religioşi, lumea aceasta se află într-un întuneric profund şi se îndreaptă spre dezastru. Dumnezeu a prevăzut o cale de scăpare şi nu trebuie să dispreţuim mijloacele pe care El, în marea Lui îndurare, le-a pus la dispoziţie pentru salvarea noastră. Asigurarea este că cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Dan. 12:10). Spune psalmistul: Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate (Ps. 119:130).

Leave a reply