Profeția țintește spre scopul pe care Dumnezeu L-a avut încă de la început cu omul, acela ca făptura creată după chipul și asemănarea Sa să locuiască împreună cu sfinții îngeri în imediata apropiere a scaunului Său de domnie, pentru a împlini planurile și poruncile Sale pline de iubire. Expresie a acestei dorințe a Creatorului de a locui în mijlocul poporului Său, SANCTUARUL ESTE SUBIECTUL CARE CONSTITUIE CHEIA ÎNȚELEGERII MARILOR ADEVĂRURI PROFETICE. (Apoc. 21:3; 22:3-4; 2Cor. 6:16; Ex. 25:8)
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1:3). Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile (Rom 11:36). Nu doar că toate lucrurile își au originea în Isus Hristos. Toate lucrurile, incluzând aici și profeția, țintesc spre Dumnezeu și spre Cel pe care El L-a trimis în această lume, căci toate își găsesc menirea și împlinirea în Această Ființă slăvită. Omul, creat ca să poarte asemănarea divină, nu își va găsi locul și rostul până când idealul Creatorului pentru el nu se va împlini. Iată doar câteva texte ale Scripturii care ne ajută să înțelegem care a fost scopul pentru care a fost creat omul:
Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. (2Cor. 6:16)
Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate. (Ier. 31:33)
Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. (Ier. 31:33)
Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! (Ez. 43:7)
Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. (Apoc. 21:3-4)
Cred că, citind astfel de cuvinte, devine evident faptul că idealul Creatorului întrece cu mult orice ideal omenesc. Dumnezeu a dorit ca reprezentanții rasei omenești să constituie poporul Său în mijlocul căruia El să locuiască. Doar că lucrul acesta nu se putea realiza în orice condiții. Nu un popor răzvrătit sau ignorant cu privire la caracterul Suveranului universului avea să fie acelea care să împlinească planurile Sale pline de înțelepciune. Dimpotrivă, Sfânta Scriptură ne prezintă în mod foarte clar și reversul medaliei: Să nu pângăriți deci ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.“ (Num. 35:34). Iată care urmau să fie rezultatele neascultării de sfântul Său Cuvânt: În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: ,Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?` (Deut. 31:17).
Trebuie înțeles că împlinirea idealului divin pentru om nu are un caracter unilateral, ci presupune supunerea acestuia și acceptarea mijloacelor puse lui la dispoziție pentru a atinge acest ideal. Agentul omenesc nu poate să aibă izbândă în această privință în timp ce rămâne indiferent cu privire la ceea ce face Dumnezeu în favoarea lui. De aceea doresc ca în acest punct să ne oprim asupra altor câteva texte biblice care vorbesc despre două acte dumnezeiești din istoria omenirii, acte care sunt expresia vizibilă a dorinței lui Dumnezeu de a locui în mijlocul poporului Său:
1. Primul act:
Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.(Ex. 25:8)
Voi sfinţi cortul întâlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, și voi fi Dumnezeul lor. Ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. (Ex. 29:44-46)
„Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după legile Mele, dacă vei împlini orânduirile Mele, dacă vei păzi şi vei urma toate poruncile Mele, voi împlini faţă de tine făgăduinţa pe care am făcut-o tatălui tău David, voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, și nu voi părăsi pe poporul Meu Israel.“ (1Regi 6:12-13)
2. Al doilea act:
Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14)
Textele grupate la primul punct au de-a face cu construirea sanctuarului, calea rânduită de Dumnezeu pentru a locui în mijlocul poporului Său. În cazul cortului ridicat în pustie după eliberarea din Egipt, acest sanctuar a fost construit în contextul în care cei din poporul ales păcătuiseră în acel episod cu vițelul de aur pe care ei l-au ridicat, iar slava lui Dumnezeu nu se mai putea manifesta în mijlocul unui popor răzvrătit, fără ca aceasta să-i nimicească. Serviciile legate de acest edificiu sfânt erau o umbră a unor realități cerești de un caracter mult mai înalt, fiind o reprezentare a lucrării dumnezeiești prin care omul avea să fie reabilitat și readus în prezența Creatorului său. Tocmai de aceea, învățătura biblică cu privire la sanctuar conține lecții pline de importanță pentru noi, ele fiind esențiale și în înțelegerea profețiilor. Arătând constant spre idealul lui Dumnezeu de a locui în mijlocului omului pe care El l-a creat, profeția își revelează adevărurile sale tainice în lumina sanctuarului, care ne arată calea rânduită de cer pentru atingerea acestui deziderat.
Un limbaj foarte asemănător cu acela al sanctuarului apare în cuvintele care vorbesc despre întruparea Aceluia care din veșniciile nesfârșite a fost una cu cerescul Tată, în Ioan 1:14. Acest act plin de condescendență reprezintă expresia cea mai înaltă a dorinței Celui infinit de a locui în mijlocul poporului Său. Slava veșnicului Dumnezeu a fost descoperită, fiind învăluită de data aceasta nu în interiorul construcției unui edificiu făcut de mâini omenești, ci în trupul de carne pe care Mântuitorul L-a luat asupra Lui. El, caracterul și lucrarea Sa, reprezintă realitatea spre care arăta sanctuarul pământesc cu serviciile ceremoniale legate de acesta.