7. La împlinirea vremurilor

Împlinirea scopului glorios al Creatorului nu atârnă de vreun plan omenesc, ci are de-a face cu planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi Garantul noului legământ. Acest legământ este bazat pe făgăduințe mai bune (ale lui Dumnezeu) și nu există întârziere în împlinirea acestora. Totul va fi realizat la timpul și pe calea stabilite de la bun început de Tatăl împreună cu Fiul. (Ef. 1:9-10; 2Pet. 3:9; Evr. 8:6; 10:37)

Cu toate că legea dată sub preoția levitică nu a făcut nimic desăvârșit, poruncile, rânduielile și ritualirile încredințate spre observare în cadrul acelui legământ reprezintă o umbră a realităților cerești legate de slujba mai înaltă și plină de slavă a Domnului Hristos. Inclusiv sărbătorile pe care evreii trebuia să le păzească aveau să se împlinească în lucrarea Mântuitorului. Istoria a fost deja martora felului cum sărbătoarea Paștelui s-a împlinit în mod exact cu jertfa Mântuitorului, sărbătoarea primelor roade cu învierea Sa și Cincizecimea cu pogorârea Duhului Sfânt. Toate acestea sunt sărbători menționate în Levitic 23, care erau ținute primăvara. Mai sunt însă amintite în acest capitol și sărbători de toamnă care așteaptă să se împlinească la fel de exact în contextul celei de-a doua veniri. Este vorba despre sărbătoarea trâmbițelor, ziua ispășirii și sărbătoarea corturilor.

Continuând paralela cu sărbătorile de primăvară, la prima venire Paștele și celelalte sărbători de primăvară nu s-au împlinit oricând, ci exact în anul prevestit prin perioada profetică descoperită în cartea lui Daniel. La fel, timpul celei de-a doua veniri are de-a face cu împlinirea unor perioade profetice.