Pentru a face clare premisele de la care se va porni în abordarea solemnelor adevăruri ale profețiilor din Apocalipsa lui Ioan, în cele ce urmează vor fi enunțate câteva principii de bază folosite în studiul acestei cărți:

1. Profeția vorbește despre Hristos și are întotdeauna menirea de a ne conduce la Domnul Hristos. Ea nu poate fi înțeleasă și aplicată corect decât în cadrul celei mai mari porunci: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Luca 10:27)
2. Profeția țintește spre scopul pe care Dumnezeu L-a avut încă de la început cu omul, acela ca omul să locuiască împreună cu sfinții îngeri în imediata apropiere a scaunului Său de domnie, pentru a împlini planurile și poruncile Sale pline de iubire. Expresie a acestei dorințe a Creatorului de a locui în mijlocul poporului Său, SANCTUARUL ESTE SUBIECTUL CARE CONSTITUIE CHEIA ÎNȚELEGERII MARILOR ADEVĂRURI PROFETICE.  (Apoc. 21:3; 22:3-4; 2Cor. 6:16; Ex. 25:8)
3. Acest loc destinat omului, în imediata apropiere a tronului universului, fusese ocupat odată de Lucifer împreună cu alți îngeri, care au ales să se răzvrătească. Pentru ca omul să poată lua locul îngerilor căzuți, loialitatea lui trebuia să fie testată. REALITATEA aceasta a MARELUI CONFLICT COSMIC dintre bine și rău, dintre Hristos alături de îngerii rămași credincioși și Satana împreună cu îngerii care s-au răzvrătit, reprezintă nu doar contextul în care se dă bătălia pentru loialitatea omului, ci și TEMA DE BAZĂ care răzbate întreaga profeție biblică. (Gen. 2:15; Apoc. 12:7-9)
4. Omul trebuia să își dezvolte un caracter demn de scopul avut în vedere de Creator, sub binecuvântarea legământului încheiat de Dumnezeu cu el la început, în grădina Edenului. Împlinirea planurilor lui Dumnezeu cu omul nu se poate realiza însă independent de LIBERTATEA DE ALEGERE a acestuia. Binecuvântările și făgăduințele lui Dumnezeu sunt condiționate de ascultare. În Biblie avem numeroase profeții care încă nu s-au împlinit, ori s-au împlinit doar în parte, din cauza neîmplinirii condițiilor. (Gen. 1:27-29; Ier. 18:7-10)
5. Deși prin neascultare omul a eșuat în împlinirea planului Creatorului său, Dumnezeu rămâne perseverent în urmărirea scopului avut în vedere pentru cel care a fost creat la început după chipul și asemănarea Sa. (Ps. 33:11; Ier. 31:3-4; Is. 46:3-4; Mal. 3:6-7; Deut. 30:1-4)
6. Profețiile ce vorbesc despre slava viitoare a poporului Israel care nu s-au împlinit deplin și literal în perioada Vechiului Testament, se vor împlini atunci când Dumnezeu va avea un popor în care Hristos va împlini în mod deplin condițiile legământului. Legea scrisă a fost dată sub vechiul legământ n-a făcut nimic desăvârşit, de aceea împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru om se va realiza în cadrul legământului al cărui Garant este Hristos Domnul. (Evrei 7:19, 22; Apoc. 14:5)
7. Împlinirea scopului glorios al Creatorului nu atârnă de vreun plan omenesc, ci are de-a face cu planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi Garantul noului legământ. Acest legământ este bazat pe făgăduințe mai bune (ale lui Dumnezeu) și nu există întârziere în împlinirea acestora. Totul va fi realizat la timpul și pe calea stabilite de la bun început de Tatăl împreună cu Fiul. (Ef. 1:9-10; 2Pet. 3:9; Evr. 8:6; 10:37)
8. Profeția transmisă prin intermediul unei descoperiri dumnezeiești (vis sau viziune) care se repetă semnifică faptul că acea profeție este una necondiționată. Aceasta însemnă că putem fi siguri de împlinirea negreșită și în mod deplin a prezicerilor ei. (Gen. 41:32)
9. Cu toate că înțelegerea deplină a ceea ce este prezis în Biblie survine doar după împlinirea evenimentului profetic, trebuie știut că nu există împlinire parțială a unei profeții necondiționate. Prin urmare, un eveniment poate fi considerat drept împlinirea unei astfel de profeții doar în cazul în care toate elementele acesteia își găsesc în mod natural locul în întreg. Dacă în acest context, pentru a interpreta un eveniment ca împlinire profetică, este nevoie să adaug, să scot sau să ignor chiar și un singur cuvânt al textului inspirat, înseamnă că interpretarea mea este greșită. (Ioan 13:19; 14:29; Apoc. 22:18-19)
10. Profețiile necondiționate ne ajută să înțelegem felul în care profețiile condiționate ale Vechiului Testament își vor găsi împlinirea. Aceste profeții necondiționate nu exclud principiul deja amintit, al libertății de alegere al omului și al binecuvântării sau blestemului, condiționate de ascultare sau neascultare, dar ele au de a face cu preștiința lui Dumnezeu. (Is. 46:10; Gen. 18:19; Deut. 31:29)
11. Profețiile condiționate pot să aibă aplicație multiplă, ele împlinindu-se fie parțial, fie în mod deplin, ori de câte ori sunt împlinite condițiile. De asemenea, ele pot avea fie o aplicație literală – în condițiile legământului cu vechiul Israel, fie spirituală – în legământul cu Israelul spiritual. (Rom. 11:17-24)
12. Cu toate că anumite personaje, cetăți, imperii, și chiar națiuni menționate în istoria biblică au dispărut de pe scena istoriei, există o moștenire spirituală care se transmite până în generația noastră. Acest lucru este valabil și dacă denumirea unor astfel de entități mai este în uz. De exemplu profeția vorbește despre Egiptul spiritual, iar acesta este diferit de Egiptul fizic. La fel, Israelul spiritual nu trebuie confundat cu Israelul după trup. Cu alte cuvinte, denumirile, locurile și personajele din Vechiul Testament capătă o semnificație spirituală în profețiile care au de-a face cu vremea sfârșitului. De asemenea, istoriile Vechiului Testament devin tipologii care ne ajută să înțelegem aceste profeții. (Apoc. 11:18; Rom. 9:25; Gal. 3:29)
13. După ce vrăjmașii Domnului Hristos au hotărât să îl omoare pe profetul din Galileea, Mântuitorul și-a transmis învățăturile într-un limbaj simbolic, folosind parabole. În mod similar, adevărurile conținute în profețiile necondiționate sunt într-un sens special obiectul urii vrăjmașilor lui Dumnezeu, ele dând în vileag identitatea, scopul și planurile agențiilor satanice. Din acest motiv profețiile de acest fel au fost transmise și ele în limbaj simbolic. (Mat. 12:14; 13:34; Mar. 4:34)
14. Profețiile scrise în limbaj simbolic pot fi înțelese prin studiul Bibliei ca întreg, deoarece ea este un tot-unitar, ca expresie a caracterului lui Dumnezeu. Astfel, cheia pentru înțelegerea simbolurilor profetice trebuie căutată pe paginile Scripturii și nu în diferitele explicații omenești, Biblia fiind propriul ei interpret. (2Pet. 1:20-21; Luca 24:27; Is. 28:10, 13)
15. Dumnezeu nu se schimbă, nici felul lui de a proceda cu fiii oamenilor. El acționează pe baza acelorași principii stabilite încă de la început, principii izvorâte din caracterul Său. Deciziile omului, și caracterul pe care el și-l formează, stabilesc rolul pe care acesta îl va juca pe scena istoriei și în împlinirea profeției. (Ez. 16:59; 33:11-19; Mal. 3:6)
16. Duhul Sfânt, Cel care a inspirat scrierea Sfintelor Scripturi, este Acela care ne poate oferi interpretarea corectă a profeției biblice. De aceea, împlinirea condițiilor pentru a primi Duhul Sfânt reprezintă împlinirea condițiilor pentru a putea înțelege profeția. Acest lucru este cu atât mai normal cu cât adevărurile profeției nu sunt destinate înțelegerii vrăjmașilor lui Dumnezeu, ci doar adevăraților urmași ai Domnului Hristos, adică acei oameni care aleg să se supună călăuzirii Duhului Sfânt.  (Ioan 16:13; 1Cor. 2:11-12; Apoc. 1:3; Dan. 12:10; Ps. 119:130)