Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. (Mat 24:6-7)
Pericolele vremurilor din urmă
Avertizările pe care le găsim pe paginile Sfintelor Scripturi, în legătură cu vremurile din urmă ale istoriei, nu au doar menirea să ne trezească cu privire la iminența revenirii Mântuitorului. Vremea sfârșitului este un timp cu totul special, care trebuie să influențeze stilul nostru de viață. Există pericole cu privire la care trebuie să fim treji și să veghem – noi le numim pericolele vremurilor din urmă.
Nu a fost ceva neobișnuit, de-a lungul istoriei, ca războiul să aducă și alte nenorociri cu sine, cum ar fi foametea sau epidemiile. Au trecut deja câțiva ani de zile de la încheierea conflictului armat din fosta Iugoslavie și, deși e drept că nu am cunoștință de vreo epidemie de holeră sau alte „ciume” atât de specifice perioadei evului mediu, când igiena era mult mai precară, am motive serioase să cred că războiul din țara noastră vecină nu a rămas fără urmări în sensul acesta. Cu siguranță se află încă în viață persoane care au locuit pe vremea aceea a războiului aproape de granița cu Serbia și își amintesc de felul cum pomii fructiferi au fost afectați de ceea ce se credea a fi ploile acide cauzate de bombardamente. Dar, măcar de ar fi fost aceasta totul …
Vești de războaie și „ciume”
Au trecut deja 15 ani de la intervenția trupelor NATO în Kosovo și Serbia. În 1999, anul bombardamentelor în Serbia, Roger Coghill, un biolog britanic, a declarat la o conferință organizată în Londra că este de așteptat ca folosirea armamentului cu uraniu sărăcit de către aviația americană în Kosovo să cauzeze peste 10000 de cazuri fatale de cancer. El a mai vorbit de asemenea despre existența de dovezi în alte părți ale Balcanilor cu privire la nivelurile înalte de radioactivitate în timpul și imediat după războiul cu Serbia. De pildă, cercetători bulgari au raportat niveluri de opt ori mai mari de radiații în Bulgaria, și până la de 30 de ori mai mari în Iugoslavia. Coghill a afirmat despre uraniul sărăcit că, deși este destul de sigur în forma lui inertă, atunci când un astfel de proiectil lovește o țintă, pulberea arsă rezultată reprezintă un real pericol: „Particulele rezultate sunt extrem de mici, ele pot să călătorească până la 300 de km. 
Ele sunt totodată beta emițători, fiind periculoase atunci când sunt inhalate”. Folosind calcule bazate pe declarațiile Pentagonului cu privire la cantitatea de uraniu sărăcit rezultat din proiectilele lansate și detonate, el a declarat: „De-a lungul regiunii balcanice, calculez că vor fi 10150 de decese în plus, cauzate de folosirea uraniului sărăcit”. La vremea aceea Coghill estima că efectul maxim urma să fie ajuns la aproximativ șase luni după război, iar primele cancere – probabil leucemia – vor începe să apară la aproximativ un an după aceea.
Ei bine, la zece ani de la încheierea bombardamentelor, s-a constatat că în Kosovo numărul pacienților bolnavi de cancer a crescut de trei ori în anii care au urmat războiului. O astfel de creștere fără precedent a numărului pacienților bolnavi de cancer a putut fi observată în Bosnia-Herțegovina și în Serbia, mai ales în zonele bombardate de NATO unde fusese folosită muniția cu uraniu. Doctorul Nebojsha Srbljak, președinte al organizației non-guvernamentale Merciful Angel, a fost printre primii care a dat semnalul de alarmă. În anul 2001 el remarca următoarele: „Nu există nici un alt loc în lumea modernă în care atât de mulți oameni și atât de mulți oameni tineri – cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani – să moară din cauza cancerului. Cancerul de sânge și cel pulmonar sunt cele mai răspândite”.
O tăcere ciudată
Ceea ce v-am prezentat pe scurt nu reprezintă neapărat niște statistici oficiale. De fapt, nu a existat vreun interes din partea Națiunilor Unite ca să înregistreze incidența cazurilor de cancer din fosta Iugoslavie și din Balcani. Deși se pare că există încă din luna mai a anului 1999 un raport al lui Bakari Kante, șef al misiunii UNEP (Programul de Mediu al Națiunilor Unite), cu privire la consecințele bombardării Iugoslaviei asupra mediului, textul nu a fost publicat niciodată decât parțial, și aceasta în urma unei scurgeri de informații nedorită de oficialii Națiunilor Unite. Robert Parsons, un reporter al instituțiilor internaționale din Geneva, a reușit să obțină raportul lui Kante, folosindu-se de o sursă a lui din UNEP. Rezultatul acestei scurgeri de informații a fost articolul publicat în “Le Courrier” în iunie 1999 intitulat „Rapport alarmant caché sur les conséquences du bombardement de la Yougoslavie: les toxines que l’ONU ne verra pas” (Raport alarmant ascuns cu privire la consecințele bombardamentelor din Iugoslavia: toxine pe care ONU nu le va vedea). În evaluarea lui, acest raport arăta în mod categoric că viitoarele generații care vor trăi pe solul bombardat vor suferi de leucemie sau alte forme de cancer, iar numărul de avorturi spontane și de malformații în cazul nou-născuților va crește.
Mass-media internațională a început să fie alarmată de așa numitul „sindrom al Balcanilor” abia la sfârșitul anului 2000, nu neapărat dintr-o preocupare specială cu privire la populația civilă din Balcani, ci pentru faptul că militari din trupele NATO de menținere a păcii, campate în zonă, au început să cadă victime bolii. Până în ianuarie 2001 șase militari italieni muriseră deja de leucemie; la fel, cinci belgieni, patru francezi, patru maghiari, doi olandezi, doi spanioli, un portughez și un ceh au murit având diverse forme de cancer. În 27 aprilie 2002, stația italiană TV RAI a raportat un număr de șapte nașteri cu diformități, provenind din soldații care fuseseră detașați in Balcani.
Este interesant cum mass-media are atât de puțin de vorbit despre aceste lucruri. Este interesant că, deși suntem informați cu privire la tot felul de cercetări științifice în care se investesc sume enorme, găsim atât de puține informații legate de creșterea exponențială a cazurilor de leucemie și a altor forme de cancer în zonele de conflict și cele învecinate.
Cum să ne raportăm la toate acestea?
Este bine de știut că realitățile pe care cei responsabili de asemenea crime doresc să le țină ascunse de noi, dar despre care profeția biblică a vorbit cu mii de ani înainte, nu ne sunt prezentate drept niște realități fataliste, la care să ne uităm neputincioși. Războaie, într-adevăr, au fost și vor fi, iar noi nu putem schimba aceasta. „Ciumele” vor decima și ele vieți omenești (atunci când Isus a rostit cuvintele înregistrate în Matei, capitolul 24, nu exista în vocabular cuvântul „cancer”). Dar același Cuvânt care ne avertizează cu privire la aceste pericole, ne dă în schimb și asigurarea: Nu trebuie să te temi […] nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare. (Ps. 91:5-6)
Nu ignoranța cu privire la toxicitatea și radioactivitatea rezultate din folosirea armamentului cu uraniu sărăcit, sau cu plutoniu (considerat mult mai toxic decât cel dintâi), este soluția care ne este pusă înainte. Pe cât de adevărate sunt avertizările prezentate în Sfânta Scriptură, tot pe-atât de sigure sunt și promisiunile prezentate în Cuvântul sfânt. Particulele de uraniu și plutoniu pot să circule nestingherit prin aer, la fel pot să o facă tot felul de bacterii purtătoare de boli nimicitoare, dar tu poți fi la adăpost de toate acestea. Nu însă fără niciun fel de condiție (vezi Ex. 15:26).
Atunci când Biblia vorbește despre „ciume” ca semn al sfârșitului, primul lucru la care ne gândim de regulă sunt diversele epidemii și boli care lovesc omenirea. Mai puțin ne gândim la bolile care afectează, într-o măsură poate chiar mai mare, lumea animală. Dacă consumul cărnii a fost vreodată sigur, acum nu mai este cazul. Diversele tumori care se găsesc în țesuturile animalelor sacrificate pentru consum ne afectează și pe noi, atunci când consumăm carnea lor. Mai mult, hrana bazată pe carne și produse de origine animală formează mediul perfect în care celulele canceroase se pot dezvolta în voie. În schimb, enzimele și elementele nutritive care se găsesc în hrana de origine vegetală (mai ales aceea neprocesată) au menirea de a întări sistemul imunitar, singurul care poate lupta eficient împotriva celulelor canceroase din corp. Se știe că o hrană vegetariană reduce considerabil riscul de a face cancer și, dacă integrăm aceasta într-un stil de viață care întărește sistemul imunitar (exercițiu fizic în aer liber, apă suficientă, odihnă, o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu etc.), și nu îl slăbește, avem toate șansele să ne menținem sănătoși. Așa că soluția cea mai bună de a te pune la adăpost de pericolul reprezentat de toxicitatea tot mai mare a aerului pe care îl respirăm este întoarcerea la Dumnezeu și, odată cu aceasta, la dieta originară (Gen. 1:29) și la un stil de viață cât mai aproape de cel pe care Creatorul l-a prevăzut la început pentru om (Gen. 2:15). Nu uita că El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! (Ps. 91:3-4)
Surse:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/408122.stm
http://www.balkaninside.com/report-nato-bombed-kosovo-with-10-tons-of-depleted-uranium/
http://rt.com/news/cancer-nato-s-time-bomb-in-the-balkans/
http://rt.com/news/nato-bombings-aftermath-takes-toll-on-serbia/
http://educate-yourself.org/cn/depleteduraniumlegacyyugoslavia28aug13.shtml
http://english.peopledaily.com.cn/200101/18/eng20010118_60771.html
