Și a jurat pe cel ce trăiește pentru totdeauna și întotdeauna, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el, și pământul și lucrurile care sunt pe el, și marea și lucrurile care sunt în ea, că timp [gr.: CHRONOS] nu va mai fi; Ci ÎN ZILELE vocii celui de al șaptelea înger, când va începe să trâmbițeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, așa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeții. (Revelația 10:6-7, BTF)
Apoc. 10:6, în greacă, spune că nu va mai fi „cronos”. Nu că traducerea care spune că nu va mai fi zăbavă/întârziere ar fi contrară convingerilor mele. … Dar nicăieri altundeva unde mai apare cuvântul respectiv în originarul Bibliei, el nu înseamnă „întârziere”. Din grecescul „chronos” noi avem în română „cronologie”, „cronometru”, „cronogeneză”, e.t.c. Toate au de-a face cu noțiunea de „timp” sau „durată”. Să înțelegem de aici că textul în discuție vorbește despre intrarea într-o dimensiune atemporală? O astfel de idee este infirmată chiar de versetul următor, unde scrie despre „ZILELE vocii celui de al șaptelea înger.”
Deci, nu va mai fi „chronos”, dar „în zilele” … Zilele nu sunt în niciun caz ceva atemporal. Dimpotrivă, ele sunt o unitate de măsură a timpului! Iar în capitolul următor, unde ni se spune ce se întâmplă efectiv când sună cea de-a șaptea trâmbiță, apare din nou ideea de timp:
Și națiunile s-au mâniat și A VENIT furia ta și TIMPUL [gr.: KAIROS] morților pentru a fi judecați și să dai răsplată robilor tăi, profeții, și sfinților și celor ce se tem de numele tău, mici și mari, și pentru a nimici pe cei ce distrug pământul. (Revelația 11:18, BTF)
Nu doar că timpul ca dimensiune nu încetează la trâmbița a 7-a, ci ea are de-a face cu începutul unui anumit timp: acela al judecării morților care, potrivit Apoc. 20:4, 12-13, are loc pe parcursul mileniului. Totuși, timpul acesta nu este „chronos”, ci „kairos”. Fără a elabora cu privire la diferența dintre cele două, doresc totuși să amintesc în continuare alte trei texte cae vorbesc despre începutul „chronos”-ului”:
Care ne-a salvat și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu conform faptelor noastre, ci conform cu propriul lui scop și har, care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte ca lumea să înceapă [CHRONOS], Dar acum este făcut cunoscut prin arătarea Salvatorului nostru, Isus Cristos, care a abolit moartea și a adus viața și nemurirea la lumină prin evanghelie, (2 Timotei 1:9-10, BTF)
În speranța vieții eterne, pe care Dumnezeu, care nu poate minți, a promis-o înainte de începutul lumii [CHRONOS]; Și la timpurile cuvenite a arătat cuvântul său prin predicarea ce mi s-a încredințat, conform poruncii lui Dumnezeu, Salvatorul nostru; (Titus 1:2-3, BTF)
Iar aceluia care poate să vă întărească conform evangheliei mele și predicării lui Isus Cristos, conform REVELĂRII MISTERULUI care a fost ȚINUT ÎN TAINĂ de la începerea lumii [CHRONOS], Dar acum este arătat și prin scripturile profeților, conform poruncii Dumnezeului cel veșnic, făcut cunoscut pentru toate națiunile, spre ascultarea credinței, (Romani 16:25-26, BTF)
Ultimul text citat e relevant pentru că nu doar că folosește cuvântul „chronos” ci, la fel ca în Apoc. 10:6-7, îl și leagă de „taina lui Dumnezeu.” Ea a fost promisă și dată în Isus înainte de acest „chronos”, dar a fost apoi cunoscută prin „arătarea Salvatorului nostru”, prin predicarea încredințată apostolilor și prin scripturile profeților. Când cea din urmă trâmbiță va începe să sune ea va fi fost terminată.
Ni se spune că glasurile puternice care se aud în cer este unul din semnele celui de-al treilea vai. Apoc. 19:1 ne spune că acestea aparțin unei mari mulțimi („gloate” sună cam nepotrivit) care constituie un cor măreț ce cântă în cer. Această expresie (πολύς ὄχλος – polus oklos), apare de trei ori în cartea Apocalipsei, tradusă fiind în VDC prin „gloată multă” în versetul 1 și 6 al cap. 19, iar în Apoc. 7:9 prin sintagma similară „marea gloată”. Putem observa nu numai că glasurile puternice ale celui de-al treilea vai aparțin marii mulțimi, dar există și o temă comună a cântecului de laudă a glasurilor din capitolul 11 cu aceea din capitolul 19:
Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. (Apocalipsa 19:6)
Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiță. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, cari ziceau: ,,Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 11:15)
Deci, o temă comună a cântecului de laudă al marii gloate este aceea că împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Cartea lui Daniel arată clar că Hristos își primește împărăția după judecata de cercetare preadventă (verifică Daniel 7:10, 12-14, 26-27). Când această judecată se încheie, Hristos va pune deoparte hainele Sale de Mare Preot și se va îmbrăca cu hainele răzbunării, ridicându-se în apărarea copiilor lui Dumnezeu care, după încheierea timpului de probă pentru omenire, vor trebui să treacă prin necazul cel mare (Dan. 12:1). Dar, din moment ce deja am văzut că cel de-al doilea vai (a șasea trâmbiță) începe după încheierea timpului de probă iar trâmbița a șaptea (cel de-al treilea vai) va veni doar după ce al doilea vai se va fi terminat, trebuie să fim mai exacți cu privire la timpul ultimului vai.
Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19)
După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. (Apocalipsa 15:5)
Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare . . . O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. (Apocalipsa 16:18, 21)
În introducerea la secțiunea ultimelor șapte plăgi avem o viziune a templului ceresc și se amintește de deschiderea acestuia. Găsim că același lucru se întâmplă la sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, ceea ce ne dă de înțeles încă o dată că ne aflăm după încheierea timpului de probă, când plăgile au început să cadă. Privind însă mai îndeaproape, la evenimentele pământești legate de cea de-a șaptea trâmbiță, vedem că aceste evenimente se întâmplă în timpul celei de-a șaptea plăgi: fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare.
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). (Efeseni 5:31-32)
Apostolul Pavel ne spune că împlinirea tainei lui Dumnezeu echivalează cu faptul că Hristos și biserica Sa sunt una. Pentru această biserică a plătit El un preț de răscumpărare atât de mare și pentru ea așteaptă momentul când taina lui Dumnezeu, taina Evangheliei, se va fi împlinit în sfârșit:
. . . cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. (Efeseni 5:25-27)
„Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) (Apocalipsa 19:7-8)
Viziunea paralelă din Apocalipsa 19 asociază nunta Mielului (v. 7) cu evenimentul luării în primire a împărăției de către Hristos (v. 6). Aceasta va avea loc după judecata finală a lui Dumnezeu asupra Babilonului (Apoc. 19:1-3). Acum putem vedea mai clar unde are loc tranziția dintre cel de-al doilea și cel de-al treilea vai. Dacă al doilea vai începe odată cu încheierea generală a timpului de probă pentru omenire și se încheie cu judecata asupra Babilonului mistic la cea de-a șaptea plagă (vezi Apoc. 16:19), cel de-al treilea vai începe când încă ne aflăm în timpul celei de-a șaptea plăgi, dar după distrugerea Babilonului.