- Daniel 8:25 – traducerea Fidela
Și prin politica sa de asemenea va face viclenia să prospere în mâna sa; şi se va preamări în inima sa şi prin pace va nimici pe mulţi;
Evenimentele care s-au petrecut în Ierusalim şi pe teritoriul care înconjoară acest oraş plin de istorie au atras întotdeauna atenţia oamenilor. Cel puţin trei religii mari din punct de vedere al numărului de aderenţi au privirea îndreptată într-un mod special spre aceste locuri. Aceste religii, care se consideră religii monoteiste şi avându-şi originea într-un fel sau altul în credinţa patriarhului Avraam, se află de mult timp într-o dispută plină de implicaţii pentru acest oraş.
Nu discutăm aici despre validitatea unor astfel de pretenţii. Ceea ce doresc însă să pun în discuţie este semnificaţia reală a vizitei recente al papei Francis în ceea ce este cunoscut sub numele de „ţara sfântă”, cât şi a unor gesturi inedite care au însoţit această vizită. Pelerinajul de rugăciune a acestuia din perioada 24-26 mai 2014, împreună cu mesajul de pace şi unitate pe care le-a lăsat această vizită, apoi invitaţia la rugăciune şi dialog adresată liderilor israelian şi palestinian şi concretizată în grădinile Vaticanului în duminica din 8 iunie … Ce să însemne toate acestea? A renunţat vreuna din religii la pretenţiile asupra Ierusalimului? S-a schimbat chiar aşa de mult teologia romano-catolică de astăzi, comparativ cu aceea din perioada cruciadelor?
Pentru a înţelege adevărata semnificaţie a evenimentelor, nu este suficientă doar o simplă privire asupra ştirilor, aşa cum apar ele în mass-media. Trebuie înţeles că atât în escatologia[1] romano-catolică, cât şi în aceea islamică sau mozaică, oraşul Ierusalim ocupă un rol cheie. Iar în contextul în care papalitatea nu a renunţat nici o clipă la pretenţiile ei, pretenţiile pentru controlul asupra Ierusalimului au rămas şi ele aceleaşi. Poate că strategia Vaticanului s-a schimbat, dar obiectivul acestuia este acelaşi cu cel din vremea când liderul romano-catolic chema monarhii şi prinţii Europei la cruciadă pentru cucerirea ţării sfinte. Trebuie bine ştiut că Roma nu se schimbă – lucru de altfel recunoscut de teologii catolici.
După toate eşecurile negocierilor de pace în Orientul Mijlociu care au fost mediate de SUA, recentul succes diplomatic al papei este considerat drept unul remarcabil. Presa internațională a început să-l proclame ca fiind cel mai mare politician al lumii, mărind încrederea oamenilor în capacitatea religiei de a aborda eficient probleme politice şi etnice dificile. Ce ne spune însă profeţia? […] prin politica sa de asemenea va face viclenia să prospere în mâna sa […]. Da, acolo unde sabia cruciaţilor a eşuat, diplomaţia pare să funcţioneze. Dar, cine discerne cu adevărat obiectivele care se ascund în mod viclean în spatele frumoaselor slogane de pace?
Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
[1] = învăţătura sau concepţia religioasă cu privire la evenimentele finale ale istoriei
Surse:
http://time.com/119438/why-pope-francis-may-be-the-best-politician-in-the-world/
http://www.ktfministry.org/en/news/3989/papal-trip-to-holy-land-a-propaganda-war