Ruina iminentă a Statelor Unite ale Americii

Pe data de 7 octombrie 2001 a început Operațiunea Enduring Freedom prin invazia militară a S.U.A. și a aliaților în Afganistan. După un aparent succes rapid care a dus la înlăturarea de la putere a talibanilor, această intervenție militară a fost departe de a aduce stabitate în regiune sau la nivel global. Cei 20 de ani de prezență în Afganistan care au costat puterile aliate (dar mai ales S.U.A.) mii de miliarde de dolari, nu au dus la eradicarea și nici măcar la reducerea amenințării teroriste.

Se pare că nu degeaba țara pe care americanii împreună cu alte trupe NATO au invadat-o acum 20 de ani mai este numită și „cimitirul imperiilor”. Pentru că recenta retragere a acestora nu înseamnă nici pe departe sfârșitul necazurilor pentru națiunea americană. Se vorbește zilele acestea intens la nivelul Congresului și a președenției americane despre riscul ca Statele Unite să intre în incapacitate de plată. Președintele Biden încearcă să pună presiuni asupra opoziției republicane pentru a vota creșterea gradului de îndatorare suverană (un prag maxim admis pentru gradul de îndatorare al țării). Potrivit secretarului trezoreriei o astfel de măsură ar trebui luată până pe 18 octombrie pentru a evita o astfel de situație fără precedent, cu efecte economice și sociale catastrofale.

Rămâne de văzut în ce măsură se va rezolva în acest fel problema, însă oricum soluția propusă poate fi salvatoare doar pe termen scurt. Pentru că, deși poate te va surprinde să auzi așa ceva, ruina economică a națiunii americane este un fapt cert din punctul de vedere al profeției biblice. Nu am niciun dubiu că următorii zece ani vor fi martorii acestui eveniment prezis cu multe secole înainte.

Semnificația simbolică a unor denumiri biblice

Nu vei găsi nicăieri în Biblie cuvântul „America”. Sunt menționate în schimb în istoria biblică tot felul de denumiri ale unor personaje, cetăți, națiuni și imperii care astăzi nu mai există. Deși ele au dispărut de pe scena istoriei, există o moștenire spirituală care se transmite până în generația noastră. Și chiar dacă denumirea unor țări sau națiuni pomenite în Biblie corespunde cu denumirea unor țări sau națiuni contemporane nouă, se poate foarte bine ca textul inspirat să facă referire de fapt la entități diferite. De exemplu profeția vorbește despre Egiptul spiritual, iar acesta este diferit de Egiptul fizic (Apoc. 11:18). La fel, Israelul spiritual nu trebuie confundat cu Israelul după trup (Rom. 9:25; Gal. 3:29). Cu alte cuvinte, denumirile, locurile și personajele din Vechiul Testament capătă o semnificație spirituală în profețiile care au de-a face cu vremea sfârșitului.

Un trib pierdut a cărui moștenire spirituală s-a păstrat

Pornind de la această premisă, doresc să aduc în atenție unul dintre triburile pierdute ale lui Israel:

Iosif [este] o ramură roditoare, o ramură roditoare lângă o fântână; [a cărui] mlădiţe se întind peste zid; ARCAŞII L-AU MÂHNIT AMARNIC ŞI AU TRAS [SPRE EL] ŞI L-AU URÂT; Dar arcul său a rămas tare şi braţele mâinilor lui s-au întărit prin mâinile puternicului [Dumnezeu] al lui Iacob; (de acolo este păstorul, piatra lui Israel): [Chiar] prin Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta; şi prin Atotputernicul, care te va binecuvânta cu binecuvântări ale cerului de sus, binecuvântări ale adâncului care se întinde jos, binecuvântări ale sânilor şi ale pântecelui; Binecuvântările tatălui tău au întrecut binecuvântările strămoşilor mei până la cea mai îndepărtată margine a dealurilor veşnice; ele vor fi pe capul lui Iosif şi pe coroana de pe capul lui, el care A FOST SEPARAT DE FRAŢII SĂI. (Gen. 49:22-26)

Iosif este acela care a moștenit de la patriarhul Iacov aspectul material al dreptului de întâi născut: o parte dublă de moștenire. Urmașii celor doi fii ai săi, Efraim și Manase, au format fiecare în parte un trib distinct care a primit câte o parte din cele 12 în care s-a împărțit țara Canaanului. Însă ceea ce cuvântul profetic spune în dreptul lui Efraim depășește tot ceea ce citim în istoria biblică privitor la această seminție: sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni (Gen. 48:19). Mai mult, Iacov a introdus rostirea binecuvântărilor profetice pentru cei 12 fii ai săi printr-o afirmație care arată că acestea au în vedere ultimele zile milenare ale istoriei de 6000 de ani a omenirii:

Şi Iacob a chemat pe fiii săi şi a spus: Adunaţi-vă împreună, ca să vă spun ce vi se va întâmpla în ZILELE DE PE URMĂ. (Gen. 49:1)

Un Efraim modern

Deci să recapitulăm caracteristicile lui Iosif pentru a putea identifica națiunea „din zilele de pe urmă” care ar putea fi o împlinire a tipologiei acestui personaj:

La origine a fost un POPOR URÂT ȘI PERSECUTAT: Arcaşii l-au mâhnit amarnic şi au tras [spre el] şi l-au urât (Gen. 49:23);
S-A FORMAT CA POPOR DISTINCT PRIN SEPARAREA DE „FRAȚII” CARE ÎL PERSECUTAU: … el care a fost separat de fraţii săi (v. 26);
Dumnezeu a ocrotit acest popor și l-a întărit, astfel încât A AJUNS O NAȚIUNE PUTERNICĂ: Dar arcul său a rămas tare şi braţele mâinilor lui s-au întărit prin mâinile puternicului [Dumnezeu] al lui Iacob; (v. 24)
Dumnezeu a revărsat binecuvântări mari asupra acestei națiuni, astfel încât A AJUNS O NAȚIUNE BOGATĂ ȘI PROSPERĂ (v. 25-26).

Iosif mai este numit drept cel separat de fraţii săi (Deut. 33:16) și în binecuvântarea pe care Moise o dă celor 12 seminții înainte de moarte. Tot aici este confirmat faptul că urmașii săi aveau să devină o națiune prosperă, care avea să primească din partea Domnului posesii și bogății de toate felurile. Ce aflăm însă aici în plus este că:

5. ACEASTĂ NAȚIUNE URMA SĂ DEVINĂ O SUPER-PUTERE MILITARĂ:

Gloria lui [este ca] întâiul născut al taurului său şi coarnele lui [sunt] coarnele unicornilor, cu ele VA ÎMPUNGE LAOLALTĂ POPOARELE PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI, şi ei [sunt] zecile de mii ale lui Efraim şi ei [sunt] miile lui Manase. (Deut. 33:17)

Dacă cineva crede că Efraimul din profeție este unul și același cu cel din relatările istorice ale Bibliei, rămâne ca să explice și cum acel Efraim istoric a reușit împreună cu Manase să împungă popoarele până la marginile pământului. Eu în schimb, pentru că în mintea mea devine tot mai clar că tipologia Efraimului profetic s-a împlinit într-un mod special cu națiunea americană, voi arăta felul în care America îndeplinește toate criteriile mai sus-amintite.

LA ORIGINEA NAȚIUNII AMERICANE AU FOST PURIANII ȘI CEILALȚI NEO-PROTESTANȚI CARE AU FOST PERSECUTAȚI PE BĂTRÂNUL CONTINENT. Dacă știți altfel, dacă ați citit cumva că America a fost fondată de niște oameni animați de idealurile iluministe ale revoluției franceze, să știți că ați citit dintr-o istorie re-scrisă de iezuiți. Libertatea proclamată de revoluția franceză a fost doar o pretenție ipocrită și un slogan gol folosit pentru instalarea anarhiei, a domniei terorii și a tiraniei ateiste în Franța. Prin contrast, idealurile care au stat ca fundament pentru formarea națiunii americane au fost autentice pentru că au avut la bază adevărul care ne face cu adevărat liberi, adică Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu.
Națiunea americană a fost inițial un conglomerat de grupuri religioase care S-AU SEPARAT DE FRAȚII PROTESTANȚI DIN EUROPA GĂSIND REFUGIU DIN CALEA TIRANIEI ECLESIASTICE ÎN LUMEA NOUĂ.
Coroana britanică nu a rămas indiferentă în momentul în care o colonie a imperiului și-a declarat independența. Totuși puternica, experimentata și bine-echipata armată britanică, nu a reușit să aducă înapoi la picioarele monarhului națiunea americană. Armata aceasteia din urmă a fost formată la început în special de voluntari care și-au lăsat ocupațiile obișnuite pentru a se înrola în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lăsate omului de Creator. Cea mai bună explicație pentru multe dintre victoriile americane a fost OCROTIREA LUI DUMNEZEU, SUB A CĂRUI BINECUVÂNTARE NOUA NAȚIUNE S-A DEZVOLTAT MEREU, DEVENIND PÂNĂ LA URMĂ O FORȚĂ.
NAȚIUNEA AMERICANĂ A DEVENIT UNA PROSPERĂ ȘI DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC, ajungând să depășească din acest punct de vedere chiar și puternicele puteri coloniale ale Europei. Astfel, între emigranții care s-au mutat în America din toate părțile lumii au fost tot mai mult nu doar cei animați de considerente legate de libertatea de conștiință, ci și dintre aceia care fugeau de sărăcie.
S.U.A. AVEA SĂ DEVINĂ O SUPER-PUTERE MONDIALĂ și, după destrămarea U.R.S.S., a ajuns să fie considerată chiar singura țară a planetei cu un astfel de statut. De pe această poziție armata americană și-a așezat bazele militare în toate părțile lumii și a invadat țări din Balacani, Asia Centrală sau Orientul Mijlociu.

E posibil ca aventura militară a S.U.A. să nu se fi încheiat încă, dar invadarea Afganistanului în anul 2001 are o semnificație aparte. Pentru că, așa cum deja am amintit, acestă țară central-asiatică și-a căpătat renumele de „cimitir al imperiilor”. Ultimul imperiu care a fost „înmormântat” la scurt timp după ce a invadat Afganistaul a fost Uniunea Sovietică – tocmai super-puterea rivală S.U.A. din timpul războiului rece.

De la prosperitate la ruină

EFRAIM VA FI PUSTIIT ÎN ZIUA MUSTRĂRII; printre triburile lui Israel am făcut cunoscut CEEA CE CU SIGURANŢĂ VA FI. (Osea 5:9)

Certitudinea cu privire la iminentul colaps economic al S.U.A. nu are de-a face cu o fatalitate a istoriei (că au invadat „cimitirul imperiilor”), ci cu siguranța cuvântului profetic. Același duh al inspirației care a prevăzut prosperitatea lui Efraim, vorbește și despre pustiirea acestuia. Evanghelicii americani și-au însușit făgăduințele date la început lui Israel și bine au făcut procedând așa. Însă avertizările Bibliei sunt la fel de valabile și adevărate.

Notă: Citatele biblice au fost luate din traducerea Fidela (BTF)

Ovidiu-Victor MARTIN